INCOTERMS – Termenii contractelor comerciale internaționale
Diferențele dintre practicile comerciale și interpretările juridice între comercianții din diferite țări au impus necesitatea unui set comun de reguli, ușor de înțeles și de aplicat in practică, care să prevină neînțelegerile, disputele și litigiile.
Puțină istorie
În 1919, la sfârșitul primului război mondial a fost creata Camera Internațională de Comerț (International Chamber of Commerce – ICC) al cărei scop era facilitarea comerțului la nivel global. Printre primele constatări ale noii organizații a fost faptul ca, mai ales in cadrul contractelor internaționale de vânzare/cumpărare, apăreau o mulțime de neclarități și de interpretări greșite ale termenilor contractuali ceea ce conducea la sincope și pierderi în cadrul transferului de mărfuri. Astfel că în anul 1920 ICC a început un studiu al termenilor utilizați în contractele de comerț internațional. Acest studiu s-a axat pe șase dintre cei mai utilizați termeni contractuali din numai 13 tari. Rezultatele acestui studiu au fost publicate in 1923, acesta fiind primul set de termeni acceptați in cadrul comerțului internațional.
În 1928 a fost făcut un nou studiu al contractelor internaționale de comerț folosind termenii contractuali din mai mult de 30 de țări, însă prima versiune a regulilor Incoterms a fost publicată abia in 1936. De atunci, regulile Incoterms au evoluat, fiind astăzi standardul contractual acceptat la nivel mondial. Evoluția a avut loc odată cu dezvoltarea comerțului internațional, cea mai recentă actualizare fiind în 2020.
Fiecare dintre cei 11 termeni Incoterms este rezumat mai jos, pe baza modului de transport, însă o descriere completă a acestora poate fi găsită în ICC's Incoterms® 2020 book.
Reguli pentru orice mod de transport
EXW (Ex Works)
Vânzătorul își îndeplinește obligațiile contractuale odată ce bunurile sunt disponibile pentru a fi ridicate de către cumpărător de la sediul vânzătorului sau într-un alt loc stipulat in contract (ex. fabrică, depozit etc.). În cazul Ex Works, cumpărătorul își asumă toate riscurile și costurile începând cu momentul preluării produselor de la locația vânzătorului, sau de la un alt loc desemnat, până când produsele sunt livrate la locația sa. Vânzătorul nu are obligația de a încărca bunurile sau de a pregăti documentația pentru export.
FCA (Free Carrier)
Vânzătorul este responsabil pentru livrarea mărfurilor la locul de încărcare (ex. port, aeroport, etc.), de îndeplinirea formalităților și plata taxelor vamale de export, de cerințele de securitate și de încărcarea mărfurilor în mijlocul de transport ales de către cumpărător. Transferul riscului se face în momentul în care marfa este în mijlocul de transport ales de către cumpărător.
CPT (Carriage Paid To)
Vânzătorul este responsabil pentru livrarea mărfurilor către transportator la locul de încărcare (ex. port, aeroport, etc.), de îndeplinirea formalităților și plata taxelor vamale de export. Transferul riscului se face în momentul în care marfa este predată transportatorului ales de către vânzător.
CIP (Carriage and Insurance Paid To)
Acest termen este similar cu CPT dar in acest caz vânzătorul trebuie sa plătească si asigurarea bunurilor pana la punctul în care responsabilitatea pentru aceasta este preluata de către cumpărător.
DAP (Delivered at Place)
Vânzătorul este responsabil pentru toate costurile și își asumă toate riscurile până la livrarea mărfii în locul de destinație desemnat prin contract. Cumpărătorul este responsabil pentru toate costurile și riscurile începând din acest punct, inclusiv descărcarea mărfii și de îndeplinirea formalităților și plata taxelor vamale în țara de destinație a mărfii.
DPU (Delivered at Place Unloaded)
În versiunile anterioare ale Incoterms acest termen apărea ca DAT(Delivered at Terminal). Denumirea a fost schimbată pentru că părțile din contract pot decide ca livrarea să se facă și în alt loc, de exemplu un șantier, nu doar în cadrul unui terminal. Acesta este cea mai evidenta schimbare din Incoterms 2020 față de versiunea anterioara, care a apărut în 2010.
În cazul DPU vânzătorul este responsabil pentru toate costurile și își asumă toate riscurile până la livrarea mărfii în locul de destinație desemnat prin contract incluzând și descărcarea mărfii din mijlocul de transport. Cumpărătorul este responsabil pentru toate costurile și riscurile începând din acest punct, inclusiv de îndeplinirea formalităților și plata taxelor vamale în țara de destinație a mărfii.
DDP (Delivered Duty Paid)
În această situație vânzătorul își asumă cele mai mari riscuri si responsabilități. Termenul este similar cu DPU, dar acum vânzătorul trebuie să suporte și toate costurile și riscurile impuse de formalitățile vamale în țara de destinație.
Reguli pentru transportul pe apă (maritim sau fluvial)
FAS (Free Alongside Ship)
Vânzătorul este responsabil de îndeplinirea formalităților și plata taxelor vamale de export și de livrarea mărfii lângă navă (ex. pe chei sau pe o barjă) în portul de expediere desemnat. Cumpărătorul este responsabil pentru încărcarea mărfii pe navă și pentru toate cheltuielile și riscurile care apar din acest punct până la destinația finală.
Free on Board (FOB)
Vânzătorul este responsabil de îndeplinirea formalităților și plata taxelor vamale de export și de încărcarea mărfii pe nava nominalizată de cumpărător în portul de expediere desemnat. Cumpărătorul este responsabil pentru toate cheltuielile și riscurile care apar odată ce marfa este la bordul navei și până la destinația finală.
CFR (Cost and Freight)
Vânzătorul este responsabil de îndeplinirea formalităților și plata taxelor vamale de export și de încărcarea mărfii pe nava nominalizată de cumpărător în portul de expediere desemnat. De asemenea vânzătorul suportă costul transportului către portul de destinație desemnat. Cumpărătorul își asumă toate riscurile pentru bunuri din momentul livrării bunurilor la bordul navei în portul de expediere .
CIF (Cost, Insurance, and Freight)
Vânzătorul este responsabil de îndeplinirea formalităților și plata taxelor vamale de export și de încărcarea mărfii pe nava nominalizată de cumpărător în portul de expediere desemnat. De asemenea vânzătorul suportă costul transportului și al asigurării mărfii până portul de destinație desemnat. Cumpărătorul este responsabil pentru toate costurile asociate descărcării mărfurilor în portul de destinație și de îndeplinirea formalităților și plata taxelor vamale de import. Riscul trece de la vânzător la cumpărător odată ce mărfurile sunt la bordul navei în portul de expediere.
Concluzii
Incoterms oferă exportatorilor și importatorilor un set de reguli clare și concise care să-i ajute să înțeleagă ce responsabilități revin fiecăruia dintre ei, elimină neclaritățile din contracte și discuțiile interminabile care apar atunci când sunt probleme legate de interpretarea contractelor.
Aceste reguli sunt condițiile comerciale esențiale folosite la nivel global pentru vânzarea și cumpărarea de bunuri.
Utilizând corect regulile Incoterms împreuna cu un contract de asigurare (ale cărui clauze au fos discutate într-un alt articol), veți putea să vă asociați mai armonios, să transportați și să livrați mărfurile mai ușor și să fiți plătit mai repede. Și cine nu vrea asta?
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să afli mai multe despre supply chain management și cum poți să îmbunătățești activitatea firmei tale te rog să-mi lași un comentariu.
Comments